Această plantă erbacee, cunoscută sub numele de bănuţi sau paraluţe, ajunge până la maximum 15 cm în perioada de maturitate, fiind prezentă, laolaltă cu alte ierburi şi buruieni, mai ales pe fâneţe – de la câmpie şi până la munte.
Face parte din familia compozitelor. Frunzele sunt dispuse într-o frumoasă rozetă.
Florile, adunate în capitule, sunt mici şi rotunde, remarcându-se prin colorit, fiind albe sau roşiatice.Datorită florilor sale, această plantă este cultivată şi pentru decor.În scopuri medicinale se folosesc florile şi frunzele. Se prepară infuzie, tincturi, se extrage un ulei. În practica medicinală se fac şi comprese cu tinctură sau cu decoct de frunze şi flori.
Compoziţie: taninuri, substanţe amare, uleiuri eterice, saponine, acizi malic, acetic, oxalic, mucilagii, taninuri, rezine, inulină şi minerale.
Acţiune: antiinflamatoare, antihelmintică, tonic-amară, sudorifică, expectorantă, diuretică, revitalizantă şi antialgică.
Indicaţii terapeutice: preparatele din bănuţi sunt indicate în afecţiuni inflamatorii ale căilor respiratorii superioare (bronşite, rinofaringite), boli hepatobiliare, dispepsii, meteorism abdominal, dureri uterine, pentru uşurarea naşterii, traumatisme (calmarea durerii şi grăbirea vindecării), migrene, cefalalgii, dermatoze, furunculoze, traumatisme, reumatism şi gută.
Administrare: în stare proaspătă, frunzele se pot folosi primăvara în salate ori în supe de verdeaţă împreună cu spanac, măcriş, lobodă, urzică. Se poate administra sub formă de decoct, infuzie, sirop natural din frunze sau tinctură.
Alexandra Cruceru
