Ai venit şi anul acesta, aşa cum vii dintotdeauna, cu roade bogate, dar şi cu melancolia ce ne cuprinde… Îmi văd umbra lungindu-se pe pământ şi ştiu că deja eşti aici şi că trebuie să plec. Îmi rămaseră atâtea lucruri de îndeplinit. Te rog să duci la bun sfârşit ce mi-a rămas de făcut. Să desmierzi, cu soarele tău blând, copacii care rămân singuri, despuiaţi de frunze şi de cântec. Spune-le că-mi va fi dor de ei şi că la anul voi veni din nou să-i învii,…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
